Rusty Adriana Holtei

Mă uit cu drag la această carte, despre îngeri fără aripi, cartea vieții ei. Este o carte scrisă cu sufletul despre suflete rănite, documentând izolarea unor ființe cu trăiri și dureri cotidiene, implicit provocate de soartă, oameni și societate. Rusty Adriana Holtei împărtășește cu angoase și sensibilitate viețile ascunse, marcate de calvar, chin și lacrimi, probleme complexe ale unui spirit nedreptățit de boală, stigmatizat și marginalizat, lipsit de mijloace și facilități firești pentru un trai liniștit.

"Budu- Șoaptele trecutului" mi-a picurat în suflet dor. Dor de bunici și străbunici, de traiul molcom de la țară și de oamenii care își vărsau tristețile și frustrările pe ogor, cu sapa.

Mi-a fost greu să aleg un singur paragraf din carte, Rusty Adriana Holtei! Aș cita toată cartea ta pentru că este scoasă de pe Marte, atât de frumos e scrisă! Iar tu ești specială pentru că ai darul de a scrie! Sunt în avion și citesc. Am ajuns la Buletin de Mizil! Râd, plâng și iar râd! Și se uită lumea la mine.

Am călătorit în trecut fără să îmi dau seama, iar autoarea m-a purtat prin viețile mai multor personaje ca într-o călătorie cu trenul: din gară în gară.

Dacă ar fi să spun doar câteva cuvinte despre cartea „Budu” de Rusty Adriana Holtei, aș spune că este o carte scrisă din și cu suflet. Atâta emoție și atâtea sentimente transmite cartea asta, încât m-a trecut prin toate stările posibile! Încă de la început, țin să menționez că este o carte de nonficțiune, în care autoarea povestește despre familia ei – despre tată și bunic, în special.