Adriana Holtei suferă de distrofie musculară. La fel și Nicu, soțul ei. S-au cunoscut în urmă cu mai bine de 20 de ani, la spitalul unde făceau tratament de recuperare pentru boala lor. S-au lipit unul de altul și azi, deși sunt țintuiți în scaune cu rotile și nu-și pot ridica mâinile mai sus de genunchi, nici măcar pentru o mângâiere, știu să trăiască cea mai frumoasă poveste de iubire.
Povestea începe cu mulți ani înainte, când Adriana Holtei a fost diagnosticată. La momentul respectiv a renunțat la școală, a absolvit doar opt clase și timp de patru ani nu a mai vrut să iasă afară din casă. Și probabil acolo ar fi rămas dacă nu l-ar fi cunoscut pe Nicu.
Spune că e una dintre cele mai fericite femei din lume. O singură amărăciune îi umbrește sufletul: faptul că, la țară, statul nu-i poate asigura un însoțitor care să o ajute la lucruri esențiale precum ridicatul din pat, spălatul, îmbrăcatul și mâncatul. Trăiește de fapt o dramă cumplită pentru că, pe lângă ea și soțul ei, în aceeași casă mai e o persoană cu handicap, fratele ei care suferă de aceeași boală. Au grijă unul de altul și mai apelează din când în când la cine se oferă să le sară în ajutor. Dar mai bine vă las pe voi să-i citiți vorbele, nu de alta dar știe să scrie, drept dovadă că a scris deja două cărți. Le-a scris cu un băț cu care a apăsat tastă cu tastă în laptop. Admirabil nu? Și noi ne văităm că avem probleme? Poate e momentul să descoperim fiecare dintre noi bucuria și fericirea în lucruri mărunte și să încercăm să apreciem ceea ce viața ne-a oferit.
Articol integral aici.