Un roman despre viață și moarte. Despre prezentul trecutului și trecutul viitorului. Despre speranță, frumusețe morală și redefinirea sensului pierdut al umanității. Un roman pe care l-aș încadra în suita romanelor unui mare scriitor din Olt, Marin Iovescu, „un Creangă al Olteniei” (cum îi spunea Marin Mincu), un condeier de marcă, din Spinenii județului nostru care a lăsat posterității celebrele narațiuni ale sufletului oltenesc: „Nuntă cu bucluc”, „O daravelă de proces”, „Lacrimi pe pâine”, „Soare cu dinți”, „Oameni degeaba”, „Marea vâlvătaie”…
În „Budu – Șoaptele trecutului”, de Rusti Adriana Holtei, din Cilienii Oltului, un suflet curat ca lacrima lui Iisus, Anișoara, fata țintuită într-un cărucior cu rotile, contemplă lumea și natura din juru-i, începând de la bătăile cu aripile în geam ale păsărilor cerului, până la angoasele, munca, frământările și dilemele existențiale ale lui Florică Budu, tatăl său.
Există aici o lume arhaică, moromețiană, rămasă în metafizica ei ancestrală, în ciuda progreselor tehnice care ne înconjoară. Este exact lumea rurală a Olteniei noastre profunde, care a rămas, desigur, împietrită în matricea ei spirituală tradițională.
Articol integral aici