Dacă ar fi să spun doar câteva cuvinte despre cartea „Budu” de Rusty Adriana Holtei, aș spune că este o carte scrisă din și cu suflet. Atâta emoție și atâtea sentimente transmite cartea asta, încât m-a trecut prin toate stările posibile! Încă de la început, țin să menționez că este o carte de nonficțiune, în care autoarea povestește despre familia ei – despre tată și bunic, în special. Este o carte în care se simte iubirea prin cuvinte și durerea prin descrierea evenimentelor triste. Citind-o, am avut ocazia să fiu, pentru câteva ore, părtașă la viața unor oameni simpli și, totuși, deosebiți.
Recunosc, pe cât de mult mi-a plăcut cartea, pe atât de greu îmi este să îmi găsesc cuvintele pentru a scrie despre ea. Asta deoarece simt că orice aș scrie și oricât aș spune, nu voi putea reda farmecul real al cărții. Ce pot să vă spun cu certitudine este că romanul „Budu – șoaptele trecutului” mi-a rămas în suflet, și-a creat un loc special într-o cămăruță și acolo va rămâne.
Autoarea Rusty Adriana Holtei a ales să redea limbajul autentic al personajelor, graiul oltenesc, astfel că, atunci când am citit cartea, aveam impresia că aud personajele vorbind. Parcă treceau aievea prin fața ochilor mei și le auzeam povestind.
Iar obiceiurile sunt redate atât de frumos, încât cititorul devine părtaș la ele, vrând-nevrând. Gândurile, sentimentele, trăirile personajelor sunt transmise într-un mod cât se poate de realist, dialogurile sunt cât se poate de autentice, făcând ca povestea să se desfășoare sub ochii cititorului exact ca și când i-ar fi fost povestite direct de persoanele care au trăit experiențele respective.
Budu – șoaptele trecutului, sau cum o viață prinde contur sub ochii cititorului
Cartea „Budu – șoaptele trecutului” prezintă viața familiei autoarei, ziși în sat „a lu’ Budu”. Avem ocazia să cunoaștem frânturi din trecutul acestei familii. Pe parcursul romanului, autoarea ne face cunoștință cu diverse persoane din trecutul ei – bunicii, părinții, diverși unchi și mătuși, precum și vecini. Cu o abilitate deosebită, pictează în culori vii viața la țară, cu toate suișurile și coborâșurile sale, redă culoarea locală și atmosfera de viață trăită la sat.
Ne povestește despre bunicul ei și, mai apoi, despre tatăl ei și despre modul în care a ajuns să se căsătorească cu mama autoarei. Avem, astfel, prilejul de a afla încă o fărâmă din viața autoarei Rusty Adriana Holtei, alături de povestea ei de viață, pe care a redat-o cu însuflețire în volumul autobiografic „Îngeri fără aripi”.
Ne aduce în atenție diverse întâmplări din viața familiei ei, precum și din cea a altor consăteni. Toate aceste povestiri, scrise cu o ușoară doză de ironie pe alocuri, au făcut ca sufletul meu să tresalte de bucurie pe măsură ce citeam, întrucât am regăsit cu drag acel stil de povești de viață pe care le auzeam de la bunici și bătrânii din sat și de care îmi e atât de dor uneori.
Ni se prezintă și momente fericite și momente triste, exact așa cum este și în viață, când bucuria și tristețea se succed și se împletesc zi de zi. Am râs și am plâns, însă finalul a săpat adânc în sufletul meu, autoarea redând gânduri pline de emoție și durere cu privire la pierderea tatălui său, gânduri și sentimente pe care le-am experimentat și eu.
Vă recomand din suflet să citiți cartea „Budu – șoaptele trecutului” pentru a descoperi o poveste de viață scrisă cu măiestrie, într-un mod sincer și autentic. Iar dacă vă doriți să aflați mai multe despre autoare, vă invit să citiți interviul pe care l-a acordat blogului: De vorbă cu Rusty Adriana Holtei.
Cartea „Budu” se poate comanda printr-un mesaj privat pe Facebook, pe profilul autoarei Rusty Adriana Holtei.
Articol preluat din https://www.randurileevei.ro/