Știam, dar ne-a surprins

Nu știu cum o fi prin alte părți ale globului, pe la alte popoare, dar pot băga mâna în foc, că sigur și mai mult ca sigur, ca la noi nu este pe niciunde. Se pare că odată, cândva, probabil prin cretacic, ceva ne-a surprins atât de tare încât nicicum nu ne-am putut venii în fire, rămânând astfel cu o „MIRARE” din născare. Pe noi ne surprinde iarna când vine, chiar dacă în anii trecuți cădeau pe pământ trei fulgi rătăciți prin ianuarie, noi, eram nepregătiți și luați prin surprindere.
Am ajuns la treaba asta cu surprinsul ăsta subit ce-l prinde de minune pe românașul nostru oricând, la orice oră, deși el, românașul știa, deoarece văd pe toate posturile tv, tot felul de oameni revoltați și totodată surprinși de agresivitatea tinerilor care la 13 ani se droghează și comit omoruri cu premeditare.
Da, trăim vremuri în care violența de toate felurile este prezentă peste tot și când zic peste tot mă refer la familie, școală, societate, online, fără vreo deosebire că vorbim de mediul urban sau rural. Da, ăsta este crudul adevăr și noi ăștia care ne mirăm că„ sunt copiii drogați la țară” haideți să nu facem pe fetele mari inocente care nu au văzut și nici nu știu ce este aia ,,dudă,, că nu vreau să-i zic pe nume. Este un citat celebru care zice„ ca răul să triumfe într-o societate, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.
Și la noi, rar om bun să se mai implice în ceva ce sigur va eșua din start. Eu stau la țară, pentru unii care acum sunt tineri cei ca mine sunt bătrâni, pierduți sub praful anilor trecuți, dar cu toate că nu sunt ajunsă la 50 de ani, sunt suficient de bătrână încât să-mi dau seama cum însăși părinții și-au lăsat de izbeliște rolul de îndrumător, formator, responsabil cu educarea și formarea caracterului propriei progenituri din dotare.
De ceva vreme, părintele a devenit un veritabil antrenor pentru copilul lui, învățându-l cum trebuie să fie șmecher, cum să-și potivească mersul atunci când defilează prin fața celorlalți etalându-și țoalele de firmă sau cum să-și fluture genele proaspăt lipite și mâinile cu unghiuțele de vultur prin fața„ săracilor” care nu-și permit. Da, părintele care între timp din protectorul progeniturii s-a transformat într-un sponsor activ că doar„ trebuie să aibă” copilașul telefonul cel mai tare, trotinetă la 7 ani, mașinuță la 18 ani, musai bani de buzunar că doar„ nu o fi el cel mai prost din sat?”
Și uite așa, școala a trecut pe ultimul loc pentru că„ și așa nu-i folosește la nimic în viață copilului”, profesorul a ajuns păcăliciul clasei din moment ce părintele pierdut pe drum și devenit între timp prietenul propriului copil, își sfătuiește progenitura„ să nu se lase călcat în picioare de un nimeni devenit profesor”. Da, sunt droguri în școli, la sate mai ceva ca la orașe și da, se știe de problema asta. Da, sunt copii care se droghează și consumă alcool, dar să nu uităm că ele nu se fac cadou ci se cumpără pe bani, bani pe care minorii sau copiii ăștia scăpați de sub control, de care vorbim azi, nu ar trebui să-i aibă cu atâta ușurință.
Trăim vremuri în care polițiștii sunt chemați la școală de către părinții ai căror copii sunt supuși unui bullying agresiv, uneori făcut sub ochii cadrului didactic. E dureros să vezi cum generațiile actuale se distrug încet și sigur cu complicitatea celor care ar trebui să-i protejeze. Privesc în jur și văd, aud, părinți care-și sfătuiesc copilul„ să nu fie mai prost, să dea și el”, părinți care-și laudă potențialul financiar atunci când progenitura lor bușește mașina scumpă pe care-o conducea beat sau drogat argumentând:„ lasă mă, că-i iau alta, că doar de aia muncesc… fac pentru copilul meu să nu zică alții că e mai prost!”
Se cere legea Mario, oamenii din localitatea respectivă sunt revoltați, din toată țara urlă părinții că vor„ răspundere penală” de la 10 ani. Să se facă, nu zic nu, dar, pentru că aici este un mare dar, ce facem cu copiii care de la 10 ani se droghează? Nu toți vor face o crimă, dar toți vor deveni problemă pentru comunitate. Nu era mai bine ca acești părinți, oameni revoltați și totodată surprinși de gravitatea omorului săvârșit asupra lui Mario, să facă petiții, proteste, să pună presiune pe decidenți și să forțeze niște măsuri de prevenție a faptelor grave? Să-i forțeze pe decidenți să facă centre de reabilittare pentru tinerii căzuți în patima drogurilor, cu consilierea lor și a familiilor acestora. Cu campanii de prevenire în școli, la tv chiar și la grădiniță.
Mulți părinți știu că sunt droguri în comunitățile lor, știu și cine le vând, dar totul rămâne ascuns în spatele unui statut social închipuit și a unei evoluții spre degradare umană, sub pretextul„ așa fac toți” sau„ astea sunt vremurile în care trăim, dar lasă că le vine mintea la cap când vor mai crește ei”. Asumarea eșecului trebuie pornită din familie, apoi continuată în școala, care sub pretextul că„ fiecare are personalitatea lui fiind liber să se exprime cum vrea” tolerează comportamente deplasate în urma neimpunerii unor reguli clare de respect. Pe zi ce trece, fiecare om în parte se îndepărtează din varii motive de conceptul comunitate, devenind individualist, educându-și copiii exact în spiritul ăsta. Și uite așa, NOI devine EU, iar EU-l ăsta este cel mai tare, cel mai deștept pentru că BANUL a decis asta. Oamenii din ziua de azi sunt din ce în ce mai săraci sufletește, dar mai bogați vizual din cauza panourilor publicitare cu care-și îmbracă corpul arătându-și statutul.
Moartea lui Mario a scos la iveală o nație furioasă, dar incapabilă să-și dea seama de complicitatea avută cu făptașii. Toți vor pușcărie pentru copii, dar oare nu ar fi mai indicat să nu-i lăsam să ajungă acolo? Până la urmă ei sunt copiii și noi părinții iar eșecul lor este de fapt eșecul nostru, al părinților…